Accidentul de traseu – caracteristici, obligatiile angajatorului si acordarea despagubirilor.
Desi de nedorit, accidentele de munca pot aparea in cele mai neasteptate momente si in cele mai neobisnuite situatii, sens in care, vom prezenta in cele ce urmeaza principalele caracteristici, drepturi si obligatii in cazul producerii unui accident de traseu.
Accidentul de traseu este definit de Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca (in continuare „Legea 319/2006”) ca fiind o categorie a accidentului de munca.
Conform dispozitiilor art. 30 alin. (1) lit. g) din Legea 319/2006 este accident de munca si „accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers”.
Notiunea de accident de munca este reglementata tot in cuprinsul Legii nr. 319/2006, insa precizam ca dispozitii referitoare la aceasta institutie se regasesc si in alte acte normative, iar o privire de ansamblu asupra acesteia poate fi obtinuta doar in urma consultarii, coroborarii si interpretarii, pe cat posibil, a tuturor acestora.
Pentru a intelege exact cand si cum anume o situatie aparuta pe traseul de la domiciliul salariatului la locul de munca (sau invers), este accident de munca si poate antrena mecanismele specifice acestei institutii, inclusiv raspunderea angajatorului, este important sa intelegem care sunt conditiile in care o astfel de situatie comporta caracteristicile unui accident de munca.
O situatie ivita pe traseul salariatul de la domiciliu la locul de munca (sau invers) dobandeste relevanta din perspectiva legislatiei, in situatia in care aceasta se incadreaza in definitia evenimentului.
Astfel, Legea 319/2006, defineste evenimentul ca fiind „accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu sau de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune.”
Cuprinsul aceluiasi act normativ, ofera si definita accidentului de munca respectiv „vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”.
Din coroborarea si interpretarea simultana a celor doua dispozitii legale anterior amintite, se poate observa ca orice accident de munca este un eveniment, insa nu orice eveniment este accident de munca, relatia dintre acestea fiind ca de la parte la intreg.
- ACCIDENTUL DE TRASEU – CATEGORIE A ACCIDENTULUI DE MUNCA?
Din definitia anterior enuntata cu privire la accidentul de traseu, acesta fiind o categorie a accidentului de munca, rezulta conditiile necesare pentru retinerea unui astfel de accident de munca:
- sa se produca in timpul in care lucratorul se deplaseaza de la domiciliu catre locul de munca sau de la locul de munca spre domiciliu;
- sa se produca pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca.
Important de mentionat este faptul ca, deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate in munca sau de circulatie, in vigoare.
Intelegem din informatiile anterior mentionate ca, daca aceste conditii nu sunt indeplinite, iar salariatul este accidentat in afara intervalului orar sau pe o alta ruta decat cea declarata in cuprinsul fisei SSM, ori prin incalcarea normelor de circulatie, nu pot fi declansate mecanismele specifice accidentului de munca, salariatul neavand drepturile si nici angajatorul obligatiile prevazute de legislatia aplicabila acestor raporturi juridice.
Pe langa obligatiile generale si cu caracter permanent, prevazute de Codul Muncii, ce constituie dreptul comun in materia relatiilor de munca, precum si a obligatiilor prevazute de actele normative care dispun in materia sanatatii si securitatii in munca, inca de la momentul aparitiei unui eveniment se nasc obligatiile suplimentare pe care angajatorul trebuie sa le indeplineasca.
Astfel, dupa ce angajatorul ia cunostinta de eveniment, acesta la randul sau are obligatia sa comunice, in functie de gravitatea urmarilor produse:
- inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite de legislatia in materie, respectiv accidentele care au antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produse in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatiile de persoane date disparute sau accidentele de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentele periculoase, precum si cazurile susceptibile de boala profesionala sau legata de profesiune;
- asiguratorului, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
- organelor de urmarire penala, dupa caz.
Atragem atentia asupra faptului ca, neraportarea evenimentului catre Inspectoratul Teritorial de Munca constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 la 8.000 de lei.
Ulterior comunicarii, cercetarea evenimentului este obligatorie in scopul stabilirii daca acesta comporta caracteristicile unui accident de munca, si se efectueaza dupa cum urmeaza:
a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;
b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute.
Daca cercetarea a fost efectuata de catre angajator, rezultatul acestei cercetari se consemneaza intr-un proces-verbal, iar accidentul de munca inregistrat de acesta se raporteaza la inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator, potrivit legii.
Atragem atentia asupra faptului ca nerespectarea obligatiei de cercetare a evenimentului se sanctioneaza contraventional cu amenda de la 4.000 la 8.000 de lei.
In contextul in care angajatorul isi respecta obligatiile legale, inclusiv si in special pe cele in domeniul securitatii si sanatatii in munca (cum ar fi, de pilda, obligatia privind instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca), raspunderea acestuia nu poate fi antrenata, acoperirea posibilului prejudiciu suferit de catre salariat nefiind in sarcina angajatorului.
De asemenea, daca in sarcina angajatorului nu poate fi retinuta nicio culpa, acesta nu poate fi tinut la repararea prejudiciului cauzat salariatului.
Astfel, daca, de exemplu, salariatul, pe drumul spre locul de munca, prin traversarea printr-un loc nepermis se accidenteaza prin cadere si isi fractureaza o mana, apreciem ca angajatorul nu poate fi tinut raspunzator de daunele suferite.
Daca insa, deplasarea salariatului de la locul de munca, la domiciliu se face cu autovehiculul pus la dispozitie de catre angajator, autovehicul al carui sistem de franare nu functioneaza in mod corespunzator, defectiune ce conduce la producerea unui accident rezultat ca urmare a neindeplinirii obligatiei de intretinere a autovehicului de catre angajator, in masura in care i se va retine astfel culpa, opinam ca angajatorului ii va putea fi atrasa raspunderea pentru producerea accidentului de munca.
Atragem atentia ca, in situatia in are angajatorul se afla in culpa, insa refuza acordarea despagubirilor pentru prejudiciul produs salariatului, acordarea acestora poate fi dispusa de catre instanta de judecata, alaturi de cheltuielile de judecata in masura in care acestea au existat si au fost solicitate.
Avand in vedere perioada lunga de timp pe care se poate intinde un proces aflat pe rolul instantelor de judecata, alaturi de resursele financiare insemnate necesare unei astfel de proceduri, apreciem ca de preferat este ca rezolvarea unei astfel de situatii sa fie facuta pe cale amiabila.
In ceea ce priveste celelalte costuri pe care le implica un accident de munca, precum prestatiile, serviciile pentru investigare, diagnosticare medicala, reabilitare medicala si recuperarea capacitatii de munca, acestea sunt acordate salariatilor de catre Casa Nationala de Pensii Publice (CNPP) in calitate de asigurator.
Avand in vedere natura sensibila a situatiilor de acest tip, este importanta respectarea obligatiilor de catre angajator cu rigurozitate, iar solicitarea ajutorului de specialitate sa fie un instrument la care acesta sa apeleze cu incredere, astfel incat riscurile in cazul producerii unui astfel de accident sa fie cat mai mici pentru acesta.
Acest material a fost pregatit de av. Maria-Cristina Bucur si a fost publicat anterior pe portalhr.ro.