Notiune, salariat de noapte, timpul de munca, contextul in care munca de noapte este prestata
Notiunea muncii de noapte, conditiile prestarii acesteia, notiunea salariatului de noapte, precum si durata normala a timpului de munca pentru salariatul de noapte au un cadru legal definit, cu privire la care intentionam sa oferim clarificari din prisma interpretarii noastre. Totodata, dorim sa aducem in atentie unul dintre contextele in care munca de noapte poate fi prestata, precum si conditiile prevazute de lege aplicabile.
I. Munca de noapte – notiune, obligatii ale angajatorului
Pentru a fi calificata drept munca de noapte, este necesar ca aceasta sa fie prestata intre orele 22:00 – 06:00.
I.1. Legea stabileste in sarcina angajatorului care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte, obligatia de a informa cu privire la acest aspect Inspectoratul Teritorial de Munca.
In acest context, in interpretarea noastra, in situatia in care angajatorul are cel putin un salariat al carui program intra partial pe timpul muncii de noapte (si anume cel putin 2 ore), utilizeaza munca de noapte in mod frecvent si ar trebui sa notifice ITM in acest sens.
I.2. De asemenea, potrivit legii, salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii. Totodata, legea prevede ca salariatii care desfasoara munca de noapte sunt supusi periodic unui examen medical gratuit. In interpretarea noastra, angajatorul trebuie sa suporte toate cheltuielile ocazionate de acest examen periodic.
In acest sens, salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.
Astfel, interpretam ca angajatorul are urmatoarele doua obligatii pentru protectia sanatatii salariatilor care desfasoara munca de noapte: (i) de a supune salariatii in cauza la un examen medical gratuit, inainte de a incepe activitatea pe timp de noapte si, dupa aceea, periodic; si (ii) de a trece din munca de noapte intr-o muncă de zi pentru care sunt apti, salariatii care au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu aceasta.
I.3. Angajatorul nu poate obliga femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza, precum si persoana singura din familia monoparentala sa presteze munca de noapte. Astfel, in interpretarea noastra, in masura in care salariatii din categoriile anterior mentionate refuza sa lucreze munca de noapte, angajatorul nu ii poate obliga, prin urmare refuzul acestora nu constituie abatere disciplinara. De asemenea, in acest sens, interpretam ca, in masura in care salariatii din categoriile anterior mentionate doresc sa presteze munca de nopate, iar medicul de medicina muncii isi da avizul privind prestarea muncii de noapte, angajatorul nu poate interzice munca de noapte a acestora.
In ceea ce priveste interdictia prevazuta de lege a tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani sa presteze munca de noapte, interpretam ca aceasta este reglementata in mod clar si imperativ, prin urmare acestia nu pot presta munca de noapte in nicio circumstanta.
II. Salariatul de noapte
Pentru a fi calificat drept salariat de noapte, este necesar ca acesta fie (i) sa efectueze munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru; fie (ii) sa efectueze munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
In acest context, in interpretarea noastra, prevederile privind notiunea salariatului de noapte au relevanta pentru stabilirea drepturilor si beneficiilor suplimentare ale acestor salariati.
Astfel, salariatii de noapte beneficiaza fie (i) de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza (i.e. de la 8 ore, la 7 ore), fie (ii) de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% la salariul de baza pentru orele efectiv lucrate pe timp de noapte, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
In consecinta, conform interpretarii noastre, cele doua masuri mentionate anterior sunt alternative (ci nu cumulative) si se aplica doar salariatilor care presteaza cel putin 3 ore de munca de noapte, prin urmare salariatii care presteaza mai putin de 3 ore in intervalul 22:00 – 06:00 nu beneficiaza de niciuna dintre cele doua masuri.
In interpretarea noastra, sporul acordat salariatilor care presteaza munca de noapte trebuie introdus in contractul individual de munca (pentru noii salariati) sau in actul aditional (pentru salariatii care au deja incheiat un contract individual de munca).
De asemenea, interpretam ca, prin contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca, se poate stabili un spor pentru munca de noapte mai mare, iar in situatia in care nu a fost stabilit in niciunul dintre modalitatile mentionate nivelul acestui spor, se va aplica minimul prevazut de lege (i.e. Codul muncii).
In situatia in care orele prestate de catre salariatul de noapte constituie ore suplimentare, in interpretarea noastra, recompensa acordata salariatului de noapte se cumuleaza cu drepturile prevazute de lege aferente prestarii muncii suplimentare.
III. Durata timpului de lucru – salariat de noapte
Durata normala a timpului de lucru pentru salariatul de noapte nu poate depasi o medie de 8 ore pe zi, calculate pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea repausului saptamanal.
Astfel, in interpretarea noastra, un salariat de noapte poate depasi durata normala zilnica a timpului de munca de 8 ore pe zi, cu conditia ca intr-o perioada de referinta de cel mult 3 luni calendaristice sa nu depaseasca media de 8 ore pe zi.
In interpretarea noastra, pentru ca angajatorii sa se alinieze cu prevederile legale, este necesar ca in contractele individuale de munca (in cazul noilor angajati) sau, dupa caz, in actele aditionale (in cazul salariatilor care au deja incheiat un contract individual de munca) sa insereze faptul ca durata normala a timpului de lucru, nu va depasi o medie de 8 ore/zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice.
IV. Interventii neaspteptate pe timpul noptii – contextul in care munca de noapte este prestata
Un context in care poate fi necesara efectuarea muncii de noapte este acela in care, avand in vedere specificul activitatii angajatorului, sunt necesare interventiile neasteptate ale salariatilor in intervalul orar 22:00 – 06:00. In acest context, in interpretarea noastra, interventia salariatului care are loc in intervalul 22:00 – 06:00 este considerata munca de noapte.
Cu toate acestea, interpretam ca, doar in situatia in care interventia respectiva depaseste 3 ore, angajatorul are obligatia de a acorda salariatului unul dintre beneficiile descrise la pct. II de mai sus (i.e. program redus cu o ora, sau spor de 25% din salariul de baza).
Contextul mai sus prezentat este cel al repartizarii inegale a timpului de munca. In acest sens, legea prevede ca angajatorii, in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, au posibilitatea de a opta pentru repartizarea inegala a timpului de munca, cu conditia de a respecta durata normala a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
Astfel, legea prevede ca angajatorii pot implementa programul de lucru inegal numai daca specifica expres aceasta in cuprinsul contractului individual de munca (in situatia noilor salariati) sau, dupa caz, in cuprinsul unui act aditional la contractul individual de munca (in situatia salariatilor care au deja incheiat un contract individual de munca).
De asemenea, angajatorii trebuie sa prevada in cuprinsul regulamentului intern modul concret de stabilire a programului de lucru inegal (cu exceptia situatiei in care a fost deja negociat prin contractul colectiv de munca).
Prin urmare, in interpretarea noastra, in situatia in care un salariat de noapte presteaza munca in cadrul unui program de lucru inegal, durata normala a timpului de munca a acestuia nu poate depasi 40 de ore pe saptamana.
In concluzie, in situatia in care un angajator, raportat la specificul activitatii sale, intentioneaza sa implementeze munca de noapte, precum si programul de lucru inegal in cadrul intervalului orar 22:00 – 06:00, pentru a evita potentiale sanctiuni din partea autoritatilor, precum si potentiale litigii cu angajatii, este necesar ca acesta sa se asigure ca ia toate masurile necesare prevazute de lege.
Acest material a fost pregatit de av. Isabelle Asanache si a fost publicat anterior pe portalhr.ro.