Codul civil reglementează instituția fiduciei, inspirată de noțiunea de trust, însă fără a se confunda.
Fiducia este operaţiunea prin care constituitorul/constitutorii transferă diverse drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către fiduciar/fiduciari pentru a le exercita cu un scop determinat, în folosul beneficiarului.
Trust-ul este operaţiunea juridică ce se referă la raporturi juridice create (inter vivos sau pentru cauză de moarte) de către un constituitor, atunci când activele sunt plasate sub controlul unui trustee, pentru un anumit scop sau beneficiu.
Diferențele între cele două:
- fiducia nu poate fi utilizată pentru liberalităţi;
- calitatea de fiduciar poate fi îndeplinită doar de anumite persoane;
- fiducia poate fi constituită pentru maxim 33 de ani/trustul are potențial perpetuu;
- fundamentul legal al trust-ului: Convenţia de la Haga privind trust-ul, principiile dreptului european al trust-ului dar şi alte coduri emise la nivel international.
Fiducia este folosită mai des de persoane fizice în timp ce trustul este specific companiilor.
Chiar dacă trustul nu este oficial reglementat prin legislația română, cele două coexistă și se pot dovedi instrumente utile de transfer și gestiune a bunurilor.