DAC6 sau mecanismul de raportare transfrontaliera
Ce este DAC6?
Directiva UE 2018/822, in ceea ce priveste schimbul automat obligatoriu de informatii in domeniul fiscal cu privire la modalitatile transfrontaliere care fac obiectul raportarii, cunoscuta sub denumirea de DAC6 (Directive on Administrative Cooperation) este rezultatul modificarilor aduse Directivei 16 din 2011 privind cooperarea administrativa in materie de fiscalitate directa.
Scopul DAC6 este de a stopa transferarea profiturilor impozabile catre regimuri fiscale mai favorabile sau unde se reduce cuantumul impozitelor care trebuie platite de contribuabil. Prin intermediul DAC6 este implementat un mecanism de raportare a tranzactiilor fiscale si de schimb al informatiilor cu privire la aceste tranzactii intre autoritatile fiscale din UE.
In ceea ce priveste informatiile care fac obiectul raportarii transfrontaliere, dispozitiile DAC6 nu se suprapun cu dispozitiile Directivei UE 2015/849 in materia spalarii banilor, care a fost transpusa in legislatia nationala prin Legea 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului (…).
Schimburile de informatii cu privire la cazurile identificate de Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor cu o alta unitate de informatii financiare din alt stat membru vizeaza in principiu schimburile de informatii cu privire la cazurile identificate ca infractiuni fiscale. DAC6 vizeaza schimburile de informatii din domeniul fiscal in vederea asigurarii cooperarii administrative intre autoritatile fiscale din UE cu privire la pierderi fiscale, scaderea sau diminuarea de impozite etc.
Directiva DAC6 a fost transpusa in legislatia nationala prin OG 5/2020 pentru modificarea si completarea Codului de procedura fiscala.
In Romania sunt raportabile aranjamentele (tranzactiile) transfrontaliere care prezinta cel putin unul dintre semnele distinctive astfel cum acestea sunt enumerate potrivit Anexei IV, Partea a II-a din Codul de procedura fiscala.
Pentru a fi considerata raportabila o tranzactie trebuie:
1. sa implice unul sau mai multe state membre UE sau un stat membru UE si o tara terta;
2. ca participantii sa nu fie rezidenti fiscali in aceasi jurisdictie;
3. sa cuprinda cel putin un semn distinctiv;
Legea identifica 15 semne distinctive care sunt impartite in 5 categorii dintre care sunt raporabile direct semnele distinctive specifice referitoare la:
1. schimbul automat de informatii si la beneficiarii reali
2. preturile de transfer
In privinta semnelor distinctive care nu sunt direct raportabile, legea impune ca acestea sa treaca testul beneficiului principal. Testul este considerat trecut in conditiile in care unul dintre beneficiile principale asteptate este obtinerea unui avantaj fiscal.
Luand spre exemplu situatia achizitionarii unei societati care inregistreaza pierderi, care potrivit legii reprezinta un semn distinctiv, si care este considerata o tranzactie raportabila daca achizitia este facuta in scopul folosirii pierderilor fiscale si a obtinerii unui avantaj fiscal. O potentiala tranzactie raportabila ar fi si cazul unei societati membre UE care face o plata catre o societate afiliata acesteia care se afla intr-o jurisdictie care impune un impozit pe profit mai mic de 1% sau este inclusa in lista de tari/jurisdictii evaluate drept necooperante de catre OCDE daca unul dintre beneficiile principale ar fi obtinerea unui avantaj fiscal.
Obligatia de raportare o are intermediarul care este entitatea dintr-un stat mebru care proiecteaza si implementeaza un aranjament transfrontalier iar acolo unde este aplicabila o clauza legala a secretului profesional obligatia va trece in sarcina contribuabilului relevant adica a beneficiarului aranjamentului respectiv.
Prin OUG 107/2020 au fost amanate termenele pentru raportarea tranzactiilor considerate raportabile conform semnelor distinctive definite de actul normativ. Astfel, data de 1 iulie 2020 reprezinta data de referinta in functie de care se diferentiaza tranzactiile vechi de cele noi. Pentru tranzactiile aferente perioadei 25 iunie 2018-30 iunie 2020, termenul de raportare este stabilit pentru data de 28.02.2021 iar pentru aranjamentele incepand cu 1 iulie 2020 si pana la 31.12.2020, termenul de raportare este de 30 de zile de la data la care aranjamentul:
1. este pus la dispozitie in vederea implementarii
2. este pregatit pentru implementare sau de la momentul la care a fost facut primul pas in procesul de implementare.
Termenul de 30 de zile va incepe sa curga incepand cu data de 1 ianuarie 2021.
Neraportarea sau raportarea cu intarziere a tranzactiilor este sanctionata cu amenda cuprinsa intre 20.000 lei si 100.000 lei iar pentru neindeplinirea de catre intermediar a obligatiei de notificare a altui intermediar sau a contribuabilului relevant amenda este cuprinsa intre 5.000 lei si 30.000 lei.
*****